Pentru că a trecut ceva vreme de când nu am mai scris un articol de substanță, repar greșeala suplimentând lista de animale de la noi prezentate pe căprării (șerpi, șopârle), așa că în cele ce urmează vă voi trece în revistă amfibienii României. Ei se împart în Anure (fără coadă, la noi doar broaște – sau batracieni, de la grecescul vatrachos) și Urodele (tritoni și salamandre). Vom face o prezentare în context regional (balcanic și european), cu detalii interesante despre fiecare specie.
[exemplare tinere de broască rugoasă verde (Bufo bufo), de mărimea unor picături de apă]
Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus)
Una din cele mai mari broaște de la noi. Specie acvatică, preferă apele mai adânci. Hibridizează cu specii din același gen. Potențial invaziv în afara arealului. O puteți vedea în toate județele țării.
Broasca mică verde (Pelophylax lessonae)
O broască acvatică de talie mică. Distribuție preponderent în sudul și centrul țării. Ușor de confundat cu alte broaște similare. Status taxonomic incert în alte țări (Italia etc).
Broasca roșie de munte (Rana temporaria)
O broască de altitudine la noi, prezentă în nordul Europei (unde poate fi întâlnită și pe coastă) si aproape toate regiunile montane (din nordul Spaniei până în Urali).
Broasca roșie de pădure (Rana dalmatina)
O broască relativ comună în zonele joase și de deal. Poate sări peste 1,5 metri, iar picioarele lungi, adaptate pentru aceste salturi, sunt caracteristice.
Broasca de mlaștină (Rana arvalis). O broască de climat rece, umed. Areal restrâns la nordul țării (Covasna e cel mai sudic județ). Foarte asemănătoare cu celelalte două specii de broaște roșii, cu care are și suprapuneri de areal. Specie în declin.
Izvoraș cu burta galbenă (Bombina variegata)
O specie mică de broască bine camuflată, frumos colorată pe abdomen, ușor de găsit la deal și la munte, excepțional mai jos. Poate hibridiza cu cealaltă specie de izvoraș. Ochiul are irisul în formă de inimă.
Izvoraș cu burta roșie (Bombina bombina)
O specie mică, similară cu precedenta, și ea frumos colorată pe abdomen, ușor de găsit la câmpie și la deal, excepțional mai sus. Poate hibridiza cu cealaltă specie de izvoraș. Ochiul are irisul în formă de inimă.
Brotăcelul (Hyla arborea)
Specie arboricolă, dotată cu degete lungi, specializate. Culoarea predominant verzuie. Cântă frumos noaptea, mai ales primăvara. Întâlnită și în stufărișuri și alte zone umede deschise, în interiorul arcului carpatic.
Brotăcelul răsăritean (Hyla orientalis)
Specie arboricolă, dotată cu degete lungi, specializate. Culoarea este predominant verzuie (dar se pot întâlni exemplare albăstrui, cenușii, maronii). Cântă frumos noaptea, mai ales primăvara. Întâlnită și în stufărișuri și alte zone umede deschise, în exteriorul arcului carpatic.
Broasca rugoasă verde (Bufotes viridis)
Specie nocturnă, mai puțin dependentă de apă. Sapă galerii și poate fi găsită sub pietre, în curți, grădini, zone agricole etc. Specie abundentă local, întâlnită în toate județele țării.
Broasca rugoasă brună (Bufo bufo)
Broască de talie mare, predominant nocturnă. Femela e mai mare decât masculul (lucru vizibil mai ales în amplexus), iar aspectul pielii este rugos, fără ca broasca să dea râie cum se crede pe alocuri. Întâlnită în toate județele țării.
Broasca de pământ verde (Pelobates balcanicus)
Specie nocturnă de talie medie, cu ochii eliptici în lumină puternică, întâlnită în sudul țării.
Broasca de pământ brună (Pelobates fuscus)
Specie nocturnă de talie mică, cu ochii eliptici în lumină puternică, întâlnită în toate zonele țării, mai abundentă în unele habitate împădurite.
Suplimentar mai există un klepton, un hibrid între primele două specii enumerate, și anume broasca mică de lac (Pelophylax kl. esculentus), care se poate reproduce, deși este hibrid, cu oricare din cele două specii (P. ridibundus și P. lessonae). Abundentă în sudul țării. Unii cercetători nu o consideră specie validă și nu este menționată în toate lucrările de specialitate.
[va urma]
The post Amfibienii României (partea întâi – batracienii) appeared first on Doru Panaitescu.
